Abcesul localizat la rădăcina  dinților sau abcesul periapical este o infecție severă care se dezvoltă în jurul rădăcinii unui dinte. In general apare ca urmare a unei fracturi, unei pungi paradontale .

Un abces la rădăcina dentelui se formează atunci când bacteriile intră în canalul rădăcinii expuse , in pulpa dentara. La câini, acest lucru apare cel mai adesea atunci când dintele se rupe , adica se fractureaza, in urma unui traumatism sau mestecarii oaselor, jucariilor dure, a lemnelor. Abcesul radacinii dinților se poate dezvolta și în asociere cu boala parodontală, fiind o infectie la  nivelul țesuturilor din jurul dintelui.

Orice dinte se poate fractura, dar cele mai intalnite cazuri sunt la nivelul caninilor superiori, urmati de cel de al patrulea premolar.

Când dintele este fracturat expunând pulpa, se  dezvolta o infecție dureroasă si severă.

O fractură transversala  se dezvoltă atunci când dinții  premolarii 4 superiori, mușcă pe un obiect dur doar în unghiul drept și cu forța  si se rupe o fasie din dinte, expunând dentina sensibilă  și adesea pulpa dentara. Fasia care se desface poate sa fie mica  sau o bucată mare de dinte.

Câinii nu prezintă în mod obișnuit semne evidente de durere atunci când au un abces la rădăcina  dinților, comparativ cu omul la care abcesul dentar este foarte dureros. În schimb, câinele poate fi reticent în a mesteca jucăriile sau s-ar putea îndepărta atunci când I se arunca o mingie sau un bat. Proprietarul poate observa cum câinele lor mănâncă sau mestecă doar pe o parte a gurii .

Unii câini vor avea halena, în timp ce alții se vor scarpina excesiv sau isi pot baga laba in gura pe partea afectata sau își vor freca fața de-a lungul pământului. Proprietarul animalului respectiv poate presupune că câinele se scarpina, dar ar putea fi semnul unui dinte abcedat.

Dacă dintele abcesat este cel de-al patrulea  premolar sau primul molar superior, semnele exterioare sunt adesea confundate cu alte probleme, cum ar fi o infecție a ochilor sau o rană , deoarece pe partea cu abcesul fata se umfla si apare asimetria capului.. Acest lucru se întâmplă deoarece aceste rădăcini ale dinților se află chiar sub ochi, iar atunci când devin abcese, infecția se răspândește rapid în țesuturile din jur. Țesutul de sub ochi va deveni umflat și inflamat chiar înainte de a izbucni abcesul. Dacă priviți în interiorul gurii câinelui, poate apărea umflarea și roșeața pe gingiile din jurul dintelui afectat, chiar si o secretie sangvinolenta sau dintele poate arata normal fara sa dea semen de afectare. Diagnosticarea abcesului se face prin radiologie dentara.

În unele cazuri, cum ar fi atunci când există o fractură evidentă  sau deteriorarea unui dinte , diagnosticul unui abces de rădăcină a dinților se poate confirma tot doar radiologic. Care este tratamentul pentru un abces de rădăcină dentară?

Un abces de rădăcină a dinților este o afecțiune foarte dureroasă și trebuie tratat cât mai curând posibil. Antibioterapia este prescrisa pentru a controla infecția ,un antiinflamator si un analgesic, pana la interventia chirurgicala. Tratamentul medicamentos va aborda simptomele dar nu va trata cauza.

Există două opțiuni pentru tratamentul dintelui abcesat. O opțiune este tratamentul canalului rădăcinilor, daca ne permite situatia, iar cealaltă opțiune si cea mai intalnita este extracția.

Dacă dintele abcesat are pierderi osoase extinse în jurul soclului sau dacă există o deteriorare semnificativă a coroanei dintelui, medicul veterinar vă poate recomanda extracția ca cel mai bun tratament. Medicul veterinar va fi în cea mai bună poziție pentru a recomanda opțiunea potrivită pentru câinele dvs., în funcție de gravitatea abcesului și de gradul de deteriorare a dintelui și a structurilor înconjurătoare.

Dupa extractie se continua cu antibioterapia si analgezie 3-4 zile.

In primele zile post extractie se recomanda administrarea de hrana moale. Odată ce gingiile s-au vindecat, majoritatea câinilor își pot relua dieta obișnuită și nivelul de activitate.

Toți câinii trebuie să facă un examen stomatologic  la fiecare șase luni, maxim un an si un detartraj profilactic pe an. Iar daca este cazul se recomanda si efectuarea de radiografie dentara.